"În aplecarea asupra istoriei muzicii româneşti, C.Catrina „are ştiinţa rară a punerii în pagină a întâmplărilor şi evenimentelor adunate în fişele sale de lucru, făcând să reînvie personalităţi şi momente de marcă ale istoriei muzicii româneşti. Pe care le analizează şi judecă din interior, cu înţelegere şi criterii valorice consubstanţiale”[1]. În lucrările sale muzicologice – bizantinologice, folcloristice sau istoriografice – „toate sunt apreciate, începând cu importanţa temelor abordate şi terminând cu limbajul clar şi nuanţat, talentul înnăscut de povestitor transformând chiar şi cea mai aridă temă de cercetare, într-o lectură atractivă, în care substanţa de natură ştiinţifică devine, pe nesimţite, bun comun al cititorilor. Studiile sale impresionează mereu prin bogăţia informaţiilor, tenacitatea specialistului pentru găsirea acestora – mai ales când este vorba despre vechi documente muzicale – argumentaţia riguroasă, echilibrul discursului, multitudinea conexiunilor cu alte zone ale culturii”[2]."

Conf. univ. dr. Petre-Marcel Vârlan

[1] Ioan Popa, Studii şi documente de muzică românească, în Gazeta de Transilvania, Braşov, nr. 1336, 25-26 februarie 1995, p.3.

[2] Elena Chircev, Constantin Catrina – portret la 70 de ani, în Renaşterea, Cluj-Napoca, nr.11, 2003, p.10.